Te revăd oră târzie
Acelaşi om te simte iar
Aceeaşi bancă versuri scrie
Acelaşi pom de frunze rar.
Închid ochii ,primesc vântul
Mă întind , în vis paşesc
Lacrima îmi e cuvântul
Iară ploaia chin firesc.
Rece eşti pustietate
Însă iar te strâng la piept
Fie-mi peisaj cetate
Negru scop si întelept.
Tine-mă legat de gânduri
În al tău tablou deşert
Rupe-mi inima în rânduri
Fă din sufletu-mi caiet.
Iar când timpul va pieri
Înghitit de-a ta neştire
Promite-mi că îmi vei şopti
Neîncetat dezamagire.
Doar aşa pustietate
Voi ramâne-acelaşi om
Chinuit de triste fapte
Insă veşnic iubitor.
