sâmbătă, 21 aprilie 2012

Casa Sufletului Meu



Am căutat în gânduri și am reușit să găsesc cuvintele ce îmi descriu cel mai bine sentimentele despre Trecut,Prezent și Viitor.

Am privit viața precum oricine ar fi privit o casă. O casă ce numai atunci când moartea desparte sufletul de trup poți spune că este complet construită. Ultima suflare în această viață reprezintă ultima cărămidă din casa fiecărui suflet. Ca orice altă casă, aceasta are o temelie ce oferă ei un sens de echilibru. Am căutat mult în adâncul sufletului, iar la sfârșitul călătoriei mele am descoperit că Prezentul, pentru mine, este cel ce poate oferi vieții de zi cu zi acel echilibru. Deși ea, viața, ne învată că nu tot ce trăim ne pune un mbet pe față, eu din inimă și fără frică îndrăznesc să spun sfidând lumea întreagă că nu poate să nu existe echilibru atunci când în Prezent iubești și ești iubit. Iubirea oferă casei o temelie puternică, zidită în dragoste, pasiune și încredere.

Această casă, nu este terminată; ea se zidește în fiecare zi cu câte o cărămidă. Cu câte o întâmplare, cu câte un zâmbet sau o lacrimă. Pereții casei sufletului meu înseamnă Viitorul. Un Viitor ce în prezent ia viață. Nu mereu cărămizile sunt zidite de viitor. Ele pot cădea și se pot sparge atunci când întâmplări nu prea frumoase tulbura sufletul; însă spărgându-se, ele se topesc și se combină cu temelia casei făcând-o și mai puternică. Prezent și Viitor, trăite în iubire, se vindecă unul pe celălalt, construind o viață frumoasă și transformând lacrimilile în zâmbete.

Trecutul vieții, ascultând șoaptele inimii mele, nu face parte din arhitectura casei mele. Eu văd Trecutul ca fiind grădina ce o înconjoară. Depinde de noi ce fel de grădină va fi aceasta. Daca privim trecutul cu ură, părere de rău și durere, grădina sufletului nostru va fi lipsită de culoare. Ea va fi uscată. Chiar dacă există iubire în casă, privind pe geam tristețea ar învălui gândurile noastre șau chiar mai rau: al persoanei ce ne iubește. În schimb grădina vieții mele, privind Trecutul cu zâmbetul pe chip și amintind numai momentele în care fericirea îmi alinta inima, eliminând orice aspect negativ al întâmplărilor trecute, este înnecată în trandafiri și lalele; înnecată în verdele frunzelor și al ierbii proaspete. Mereu colorată și tânără.

Cine nu trăiește iubire este veșnic hoinar și fărp de casă.

Acest articol participa la competitia "Blog Power" editia 18. 
 

7 comentarii:

  1. mi-a placut foarte mult :) sa stii ca ma bucur ca ai participat la concurs.
    ps. sa nu uiti sa votezi:)

    RăspundețiȘtergere
  2. " Iubirea oferă casei o temelie puternică, zidită în dragoste, pasiune și încredere"
    -ai spus aici un mare adevar. M-am regasit printre randurile tale. Daca ar fi sa dau o alta denumire articolului as spune "File din jurnalul unui artist"
    Mi-a placut felul in care ai tratat subiectul. Printre randuri se citeste o doza mare de sensibilitate artistica. Ar fi multe de spus insa doresc sa ma rezum spunand sincere felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai scris extraordinar de frumos!
    M'am regasit cand ai spus ca un om fara iubire e fara casa; asa eram eu inainte sa te gasesc pe tine, iubirea mea.Iar gradina din curtea casei mele acum incepe sa infloreasca, ca semn de primavara, doar datorita tie.
    Te iubesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar atunci cand gradinile noastre se vor preface intr-una singura, voi fi atat de fericit alaturi de tine iubirea mea!

      Ștergere
  4. Minunat articol. Şi în lumina ultimelor comentarii, chiar dacă prematur... casă de piatră! :)

    RăspundețiȘtergere

Fii sincer si spune-ți părerea!